Formula 1

[mr_wizard]

Mercedes GP explică prin intermediul clipului de mai jos modul în care vopseşte monoposturile de Formula 1.

[mr_wizard]

Vettel a castigat Marele Premiu al statului Monaco

Sebastian Vettel a obţinut prima victorie din carieră la Monaco după o cursă spectaculoasă plină de incidente în care piloţii de pe podium au adoptat strategii complet diferite.
Sebastian Vettel şi-a trecut în cont duminică a cincea victorie în primele şase curse ale sezonului 2011 după ce a câştigat cu emoţii Marele Premiu al statului Monaco.
Pilotul echipei Red Bull a adoptat o strategie inedită cu o singură oprire la boxe, care în ultimele 15-20 de tururi a părut falimentară în contextul în care Fernando Alonso şi Jenson Button s-au apropiat la numai o jumătate de secundă cu pneuri mai proaspete. Totuşi, o întrerupere a cursei cu numai cinci tururi înainte de final în urma unui accident suferit de Vitaly Petrov i-a permis germanului să schimbe pneurile şi să treacă primul linia de sosire după restart.
Alonso a terminat pe locul doi cu o strategie cu două opriri cu regretul că nu l-a atacat decisiv pe Vettel înainte de suspendarea cursei, în timp ce Button a urcat pe ultima treaptă a podiumului. Pilotul echipei McLaren a efectuat nu mai puţin de trei opriri la boxe, însă a fost capabil să-i ajungă din urmă pe Vettel şi Alonso în ultimele 15 tururi datorită faptului că a parcurs trei stinturi pe pneuri supersoft.

Cursa a fost suspendată cu numai 8 tururi înainte de final în urma unui accident în lanţ generat de Sutil, care s-a lovit de glisierele de protecţie. Ulterior, în spatele său s-a declanşat haosul, iar Alguersuari l-a lovit din spate pe Hamilton şi i-a avariat aripa spate. Petrov nu a mai avut spaţiu şi s-a lovit violent de glisierele metalice, iar rusul a rămas în monopost, moment în care comisarii de cursă au arătat steagurile roşii. Petrov a fost transportat la spital cu răni minore şi a afirmat ulterior că nu a ieşit singur din monopost pentru că avea dureri, preferând să aştepte intervenţia medicilor.
Mark Webber a terminat doar pe locul 4 după o cursă în care a pierdut foarte mult timp la prima oprire la boxe, in timp ce Kamui Kobayashi a obţinut cea mai bună performanţă din cariera după ce a terminat pe locul 5 la capătul unei curse în care a efectuat o singură intrare la boxe.
Între timp, Hamilton a încheiat un weekend dificil doar pe locul 6 la volanul monopostului McLaren. Britanicul a reuşit o depăşire spectaculoasă în primul tur în acul de păr în defavoarea lui Michael Schumacher, însă ulterior a pierdut peste 15 secunde la prima intră la boxe şi a fost penalizat cu un drive-through în urma unui duel cu Felipe Massa în acul de păr.
Brazilianul nu a putut profita însă de acest lucru, întrucât a fost nevoit să abandoneze după ce a lovit glisierele metalice în tunel într-un duel roată la roată cu acelaşi Hamilton.

Adrian Sutil si Nick Heidfeld au completat pluton, in timp ce Williams a obtinut primele puncte din acest sezon dupa ce Rubens Barrichello a terminat pe locul 9. Britanicii au fost la un pas de o performantă majoră prin Pastor Maldonado, care a concurat pe locul 4 în momentul în care cursa s-a reluat, dar a lovit glisierele metalice în primul viraj în urma unui duel cu Hamilton. Ultimul punct pus în joc a fost adjudecat de Sebastien Buemi (Toro Rosso).

Pe lângă Alguersuari, Petrov şi Massa, alte două abandonuri au fost trecute în dreptul lui Schumacher, care a oprit monopostul pe pista chiar înainte de linia de start-sosire în turul 33, dar şi al lui Timo Glock de la Virgin. Cel mai bun timp în cursa a fost realizat de mark Webber, care a fost cronometrat cu 1:16.234 în turul 78.

Monaco - Rezultate cursa:
Pos Driver Team Time
1. Vettel Red Bull-Renault 2h09:38.373
2. Alonso Ferrari + 1.138
3. Button McLaren-Mercedes + 2.378
4. Webber Red Bull-Renault + 23.100
5. Kobayashi Sauber-Ferrari + 26.900
6. Hamilton McLaren-Mercedes + 27.200
7. Sutil Force India-Mercedes + 1 lap
8. Heidfeld Renault + 1 lap
9. Barrichello Williams-Cosworth + 1 lap
10. Buemi Toro Rosso-Ferrari + 1 lap
11. Rosberg Mercedes + 1 lap
12. Di Resta Force India-Mercedes + 2 laps
13. Trulli Lotus-Renault + 2 laps
14. Kovalainen Lotus-Renault + 2 laps
15. D'Ambrosio Virgin-Cosworth + 2 laps
16. Liuzzi HRT-Cosworth + 3 laps
17. Karthikeyan HRT-Cosworth + 3 laps
18. Maldonado Williams-Cosworth + 5 laps

Fastest lap: Webber, 1:16.234

[mr_wizard]

Vettel va pleca din pole position în Marele Premiu al Canadei

Sebastian Vettel va pleca de pe prima linie a grilei de start în cursa din Canada, în timp ce Fernando Alonso l-a învins în extremis pe Felipe Massa în lupta pentru locul doi. Chiar dacă circuitul de la Montreal nu se potriveşte caracteristicilor monopostului RB7, Red Bull Racing a rămas imbatabilă în calificări şi în Marele Premiu al Canadei. Sebastian Vettel a obţinut al şaselea pole position în acest sezon şi va pleca de pe prima poziţie a grilei de start după ce a fost cronometrat cu 1:13.014. Poziţia a doua pe grilă a fost obţinută de Fernando Alonso la capătul unei lupte pasionante cu coechipierul său Felipe Massa. Pilotul brazilian reuşise aproape permanent să fie mai rapid, însă cu un ultim efort Alonso a reuşit să obţină locul doi cu un avans de numai două sutimi. Mark Webber nu a reuşit nici de această dată să lupte de la egal la egal cu Vettel şi s-a mulţumit doar cu locul patru, în timp ce McLaren a continuat weekendul mediocru şi a terminat calificările pe locurile cinci şi şapte prin Lewis Hamilton şi Jenson Button. Mercedes GP şi-a trecut în cont locurile şase şi opt prin Nico Rosberg şi Michael Schumacher, în timp ce Renault a monopolizat a cincea linie a grilei de start prin Nick Heidfeld şi Vitaly Petrov. Force India, Williams şi Sauber au fost eliminate in corpore în a doua parte a calificărilor, alături de Sebastien Buemi de la Toro Rosso, a cărui singură consolare este că coechipierul său Jaime Alguersuari nu a reuşit să promoveze din Q1. Jerome D'Ambrosio nu s-a încadrat în limita de 107% din cel mai bun timp realizat în Q1 şi, cel puţin teoretic, nu va avea permisiunea de a concura în cursă. Cu toate acestea, nu este exclus ca pilotul echipei Virgin Racing să fie prezent pe grila de start în urma deciziei comisarilor de cursă.
Canada - Rezultate Calificări:
1. Sebastian Vettel Red Bull-Renault 1m13.014s
2. Fernando Alonso Ferrari 1m13.199s + 0.185
3. Felipe Massa Ferrari 1m13.217s + 0.203
4. Mark Webber Red Bull-Renault 1m13.429s + 0.415
5. Lewis Hamilton McLaren-Mercedes 1m13.565s + 0.551
6. Nico Rosberg Mercedes 1m13.814s + 0.800
7. Jenson Button McLaren-Mercedes 1m13.838s + 0.824
8. Michael Schumacher Mercedes 1m13.864s + 0.850
9. Nick Heidfeld Renault 1m14.062s + 1.048
10. Vitaly Petrov Renault 1m14.085s + 1.071
Q3 cut-off time: 1m14.467s Gap **
11. Paul di Resta Force India-Mercedes 1m14.752s + 1.321
12. Pastor Maldonado Williams-Cosworth 1m15.043s + 1.612
13. Kamui Kobayashi Sauber-Ferrari 1m15.285s + 1.854
14. Adrian Sutil Force India-Mercedes 1m15.287s + 1.856
15. Sebastien Buemi Toro Rosso-Ferrari 1m15.334s + 1.903
16. Rubens Barrichello Williams-Cosworth 1m15.361s + 1.930
17. Pedro de la Rosa Sauber-Ferrari 1m15.587s + 2.156
Q3 cut-off time: 1m16.229s Gap *
18. Jaime Alguersuari Toro Rosso-Ferrari 1m16.294s + 2.472
19. Jarno Trulli Lotus-Renault 1m16.745s + 2.923
20. Heikki Kovalainen Lotus-Renault 1m16.786s + 2.964
21. Tonio Liuzzi HRT-Cosworth 1m18.424s + 4.602
22. Timo Glock Virgin-Cosworth 1m18.537s + 4.715
23. Narain Karthikeyan HRT-Cosworth 1m18.574s + 4.752
24. Jerome D'Ambrosio Virgin-Cosworth 1m19.414s + 5.592

Marele Premiu al Canadei va avea loc duminică cu începere de la ora 20:00, ora României.

[mr_wizard]

Button a castigat Marele Premiu al Canadei

Jenson Button a câştigat la Montreal după ce a profitat de o greşeală a lui Sebastian Vettel în ultimul tur, însă va fi investigat de comisari pentru două incidente de cursă.
După o cursă de peste patru ore ca urmare a suspendării acesteia pentru două ore în urma ploilor abundente, Jenson Button a câştigat Marele Premiu al Canadei în ciuda a nu mai puţin de cinci opriri la boxe şi a unei penalizări de tip drive-through.

Pilotul echipei McLaren a fost implicat în două incidente cu coechipierul său Lewis Hamilton şi cu Fernando Alonso, însă chiar şi în acest context a reuşit să revină de pe locul 10 şi să obţină victoria, datorită unei performante superioare pe măsură ce circuitul s-a uscat şi a utilizat pneuri slick.
După ce i-a depăşit pe Mark Webber şi Michael Schumacher, englezul s-a apropiat ameninţător de liderul Sebastian Vettel, care a condus cursa fără emoţii din primul până în cel de-a 69-lea tur. Campionul mondial a avut însă un moment de ezitare în ultimul tur, a "ciupit" o porţiune udă şi a derapat suficient de mult pentru a-i permite lui Button să-l depăşească şi să treacă primul linia de sosire.

Totuşi, Button trebuie să răspundă în fata comisarilor pentru incidentele în care a fost implicat cu Hamilton şi Alonso, motiv pentru care victoria obţinută pe circuit nu este 100% sigură.
Vettel a fost nevoit să se mulţumească doar cu locul doi, în timp ce podiumul a fost completat de coechipierul său de la Red Bull, Mark Webber.
Michael Schumacher a fost la un pas să obţină primul podium de la revenirea în Formula 1, însă nu a fost capabil să le ţină piept lui Webber şi Button în ultimele tururi ale cursei, motiv pentru care s-a mulţumit doar cu locul patru, chiar dacă pentru scurt timp a ocupat locul doi.
Vitaly Petrov a obţinut locul cinci la volanul monopostului Renault, urmat de Felipe Massa (Ferrari), Kamui Kobayashi (Sauber) şi Jaime Alguersuari (Toro Rosso). Ultimele puncte puse în joc au fost adjudecate de Rubens Barrichello (Williams) şi Sebastien Buemi (Toro Rosso).
Fernando Alonso a fost nevoit să abandoneze în turul 37 în urma unui contact cu Button, după ce monopostul său a rămas blocat pe o bordură. La fel ca şi la Monte Carlo, Lewis Hamilton a fost din nou protagonistul unor incidente pe circuit. Mai întâi, s-a atins cu Mark Webber chiar în primul viraj al cursei, obligându-l pe pilotul echipei Red Bull să piardă poziţii preţioase şi să ruleze doar pe locul şapte în momentul întreruperii cursei. În turul 8, acelaşi Hamilton l-a atacat pe linia dreaptă de start-sosire pe coechipierul său Jenson Button. Ultimul a lăsat senzaţia că nu l-a văzut şi a virat uşor spre stânga conform traiectoriei ideale, iar cei doi britanici s-au acroşat. Din cauza unei defecţiuni majore la pneul dreapta-spate, Hamilton a fost nevoit să abandoneze, însă incidentul va fi investigat suplimentar de comisari la finalul cursei.

Cel mai bun timp în cursa a fost realizat de Button, care a fost cronometrat cu 1:16.956 în turul 69.

Canada - Clasament cursa

1. Button McLaren-Mercedes 1h23:50.995
2. Vettel Red Bull-Renault + 2.709
3. Webber Red Bull-Renault + 13.828
4. Schumacher Mercedes + 14.219
5. Petrov Renault + 20.395
6. Massa Ferrari + 33.225
7. Kobayashi Sauber-Ferrari + 33.270
8. Alguersuari Toro Rosso-Ferrari + 35.964
9. Barrichello Williams-Cosworth + 45.100
10. Buemi Toro Rosso-Ferrari + 47.000
11. Rosberg Mercedes + 50.400
12. de la Rosa Sauber-Ferrari + 1:03.600
13. Liuzzi HRT-Cosworth + 1 lap
14. Karthikeyan HRT-Cosworth + 1 lap
15. D'Ambrosio Virgin-Cosworth + 1 lap
16. Glock Virgin-Cosworth + 1 lap
17. Trulli Lotus-Renault + 1 lap
18. Di Resta Force India-Mercedes + 3 laps

[mr_wizard]

Button isi pastreaza victoria: nicio penalizare din partea comisarilor

Jenson Button şi-a păstrat victoria obţinută pe circuit la Montreal după ce comisarii de cursă au considerat că este nevinovat în incidentele cu Lewis Hamilton şi Fernando Alonso.
Jenson Button a obţinut duminică o victorie senzaţională în Marele Premiu al Canadei, însă rezultatele au rămas incerte din cauza faptului că pilotul echipei McLaren urma să fie investigat de comisari pentru două incidente din timpul cursei.

Mai întâi, Button a avut un contact cu coechipierul său Lewis Hamilton pe linia de start-sosire, după ce acesta din urmă a încercat să-l depăşească. Chiar dacă Button a virat spre stânga şi l-a lovit pe Hamilton, comisarii au ajuns la concluzia că este nevinovat pentru că nu a ştiut de prezenta acestuia în poziţia respectivă.
"După poziţia lui Hamilton din acel moment este puţin probabil ca Button să-l fi văzut pe Hamilton, lucru confirmat de piloţi. În momentul contactului, Button nu se mutase la fel de mult pe partea stângă precum în turul precedent. Comisarii au ajuns la concluzia că Hamilton avea motive să creadă că l-a văzut şi că ar fi putut reuşi manevra de depăşire. În plus, comisarii au concluzionat că este rezonabil să creadă că Button nu era conştient de poziţia lui Hamilton de pe partea stângă. Prin urmare, comisarii decid că acesta a fost un "incident de cursă" şi nu iau nicio măsură suplimentară", precizează comisarii cursei într-un comunicat de presă.

Acelaşi verdict a fost dat şi în cazul duelului lui Button cu Fernando Alonso din turul 44, când spaniolul a abandonat după ce a fost lovit din spate de britanic. Comisarii au stabilit că fostul campion mondial nu are nicio vină pentru abandonul suferit de rivalul său.
"[Button] a fost poziţionat clar pe interior înainte de intrarea în viraj şi a concurat pe bordură pentru a evita monopostul numărul 5 (n.r - Alonso) pe exterior. Având în vedere condiţiile şi declaraţiile ambilot piloţi, comisarii decid că acesta a fost un "incident de cursă" şi nu iau nicio măsură suplimentară", au precizat comisarii.

În urma victoriei din Canada, Button a urcat pe locul 2 în clasamentul general cu 101 puncte, însă are de recuperat 60 de puncte faţă de liderul Sebastian Vettel.

[mr_wizard]

FEATURE: Aproape totul despre Safety Car-ul din Formula 1

Automarket vă prezintă misterele care planează asupra Safety Car-ului, maşina de siguranţă utilizată în cursele de Formula 1.
În epoca romantică a Formulei 1, noţiunea de siguranţă era practic inexistentă, iar piloţii care se confruntau cu condiţii meteo dificile sau resturi de monoposturi apărute în urma unor accidente erau obligaţi să continue cursa până la final. În cazuri extreme, cursa era întreruptă de comisari, însă aceste situaţii reprezentau mai degrabă excepţii decât o regulă în sine.

Treptat, o dată cu dezvoltarea Formulei 1 din toate punctele de vedere, noţiunea de siguranţă a căpătat o importanţă tot mai mare, care a condus la apariţia Safety Car-ului.

Automarket vă prezintă câteva dintre misterele care planează asupra acestui concept: în ce condiţii a apărut, când este utilizat, cine este pilotul de la volan şi, nu în ultimul rând, ce maşina este utilizată pe post de Safety Car.
CÂND ESTE UTILIZAT SAFETY CAR-UL
Safety Car-ul a fost introdus în Formula 1 cu scopul de a permite continuarea cursei chiar şi în condiţii dificile de pilotaj sau în urma unor accidente grave. De exemplu, pilotajul poate deveni imposibil din cauza apei acumulate pe circuit în urma ploilor abundente, iar în alte situaţii un accident major poate avea drept rezultat prezenţa a numeroase componente de monoposturi pe circuit.
În aceste situaţii, piloţii nu pot concura în regim normal, fie din cauza acvaplanării, fie din cauza faptului că rămăşiţele monoposturile trebuie îndepărtate de comisari. Astfel, Safety Car-ul asigură continuarea cursei la o viteză mai mică până la îndepărtarea apei de pe circuit şi, respectiv, a componentelor de monoposturi de pe pistă, după care cursa este reluată prin intrarea maşinii de siguranţă în pitlane.
1973: DEZASTRUL DE LA PRIMA INTERVENŢIE A SAFETY CAR-ULUI PE CIRCUIT
[/URL]

Prima apariţie pe circuit a unui Safety Car în timpul unei curse de Formula 1 s-a petrecut la Marele Premiu al Canadei din sezonul 1973, în urma unui accident între Francois Cevert şi Jody Schekter. Regulamentul maşinii de siguranţă era inexistent şi, ca orice iniţiativă nouă aplicată fără un set de reguli, Safety Car-ul a provocat un adevărat dezastru pentru clasamentul general al cursei.

Eppie Wietzes, primul pilot care a urcat vreodată la volanul unui Safety Car, nu a reuşit să se poziţioneze în faţa liderului, motiv pentru care jumătate dintre piloţi au obţinut un avantaj de un tur! Astfel, victoria i-a revenit în mod eronat lui Peter Revson, deşi înainte de intrarea Safety car-ului pe circuit lider era Howden Ganley. Organizatorii şi-au dat seama de eroarea comisă doar după câteva ore de la încheierea cursei. Primul Safety Car a fost un Porsche 914.

DE LA FIAT TEMPRA LA MERCEDES SLS AMG
1973 rămâne primul an în care maşina de siguranţă a apărut pe circuit, însă au fost nevoie de 20 de ani pentru ca Safety Car-ul să apară în regulamentul Formulei 1. Se întâmpla în 1993, iar onoarea de a conduce plutonul i-a revenit unui Fiat Tempra. Bernie Ecclestone, deţinătorul drepturilor comerciale ale Formulei 1, a simţit însă mirosul câştigului şi, începând din 1996, Safety Car-ul a fost furnizat permanent de Mercedes.
Pentru sezonul 2011, constructorul german a ales modelul SLS AMG, care se lauda cu 571 de cai putere şi 650 Nm. Maşina utilizează un motor V8 de 6.3 litri care îi permite să accelereze de la 0 la 100 km/h în 3.8 secunde, în condiţiile în care viteza maximă este limitată electronic la 317 km/h.
[/URL]

PROGRAMUL UNUI PILOT DE SAFETY CAR
În prezent, pilotul care concurează la volanul Safety Car-ului este Bernd Maylander. Cariera sa în sporturile cu motor a început cu kartingul la finalul anilor '80, iar ulterior a progresat în Formula Ford, Porsche Carrera Cup, FIA GT şi DTM înainte de a se dedica rolului de pilot de Safetty Car începând din anul 2000.

În ciuda faptului că în cele mai multe weekenduri nu apare deloc pe circuit în timpul curselor, programul lui Maylander este cel puţin la fel de aglomerat ca al unui pilot obişnuit. Acesta soseşte în paddock miercuri seară sau cel târziu joi dimineaţa, când are o întâlnire cu oficialii FIA pentru a analiza configuraţia circuitului, programul curselor şi alte aspecte importante. În după-amiaza aceleaşi zile, Safety Car-ul este prima maşină care iese pe circuit cu scopul de a evalua circuitul, sistemul radio, funcţionarea sistemului GPS şi a camerelor video.
[/URL]

O mare parte din aceste teste sunt repetate în dimineaţa zilei de vineri, în special cele referitoare la sistemul GPS, vitale pentru stabilirea corectă şi exactă a clasamentelor. Ulterior, Maylander priveşte cele două sesiuni de antrenamente din birourile FIA, întrucât Safety Car-ul nu intră pe circuit în această perioadă. La finalul zilei, el participă la clasica şedinţă de vineri la care sunt invitaţi toţi piloţii şi care este condusă de Charlie Whiting, directorul de curse al FIA. Ziua de sâmbătă decurge în mare parte la fel, însă Maylander trebuie să fie pregătit să intervină pe pistă în cazul primei curse de GP2 din acel weekend.

Ziua de duminică este inevitabil cea mai lungă şi generatoare de stres. După testarea obligatorie a sistemului GPS şi după cursele din competiţiile suport, Maylander urcă în Safety Car cu 10 minute înainte de startul cursei, îşi pune casca şi centura de siguranţă şi verifică comunicaţiile radio. După numai cinci minute, Maylander parchează maşina într-o poziţie prestabilită pentru primul tur, iar după startul cursei o repozitioneaza în locul stabilit anterior. Pe tot parcursul cursei, pilotul rămâne în Safety Car şi urmăreşte evenimentlee pe un monitor amplasat în maşină. În cazul apariţiei unui incident, el comunică permanent cu oficialii FIA şi, dacă este nevoie, primeşte comanda 'Safety Car stand-by', prin care este informat să fie pregătit să intervină.
După aceea, fie primeşte comanda 'Safety Car stand-down' dacă pericolul a dispărut sau 'Safety Car GO' dacă trebuie să iasă pe circuit. În cazul ultimei situaţii, Maylander intră pe circuit şi îl colectează pe liderul cursei, după care începe misiunea propriu-zisă. Chiar dacă aparent viteza Safety Car-ului pe circuit este semnificativ mai mică decât în regim obişnuit de cursă, Maylander trebuie să piloteze la capacitate maximă. De exemplu, pe linia dreaptă de la Monza, Safety Car-ul atinge viteza de 280 km/h. Ulterior, după ce problema a fost remediata, Safety Car-ul revine în pitlane şi aşteaptă finalul cursei.

[mr_wizard]

FEATURE: Topul celor mai spectaculoase viraje din Formula 1

De multe ori, lungimea liniilor drepte reprezintă principalul subiect de discuţie atunci când vine vorba despre configuraţia unui circuit, împreună cu viteza de top atinsă de piloţi în momentul frânării.

Cu toate acestea, un element mult mai important pentru performanţă este reprezentat de viraje, acestea fiind definitorii pentru timpul realizat pe un tur de circuit. De altfel, aceasta este una dintre explicaţiile pentru care Red Bull Racing a înregistrat progrese majore în ultimii ani: Adrian Newey a construit un monopost foarte abil în viraje, iar câştigul în aceste zone compensează deficitul de viteză maximă de pe liniile drepte. Nu toate virajele sunt însă la fel, iar unele dintre acestea sunt spectaculoase atât din perspectiva fanilor, cât şi din cea a piloţilor.

Iar Marele Premiu al Turciei de la sfârşitul acestei săptămâni aduce în discuţie unul dintre cele mai solicitante şi, în acelaşi timp, apreciate viraje din Formula 1: virajul 8, unul dintre puţinele viraje care nici măcar nu are un nume. Cu acest prilej, Automarket vă prezintă o selecţie a celor mai spectaculoase viraje din Formula 1, ordonate conform programării în calendarul competiţional.

VIRAJUL 8 - CIRCUITUL DE LA ISTANBUL (TURCIA)



Dacă l-aţi pune pe Bernie Ecclestone să descrie virajul 8, probabil că răspunsul scurt al acestuia ar fi "Face toţi banii!". Virajul 8 al circuitului de la Istanbul are o lungime de 640 metri şi este cel mai lung din calendarul Formulei 1, iar piloţii au nevoie de 8.5 secunde pentru a-l parcurge.
Virajul este format din alte trei viraje de mare viteză în care se concurează cu pedala de acceleraţie apăsată la maxim: viteza medie este de 270 km/h şi nu coboară deloc sub 260 km/h pe parcursul virajului. Pe de altă parte, acesta este unul dintre cele mai solicitante viraje pentru gâtul pilotului, care trebuie să suporte forţe de până la 5g, cu o medie de 3.5g, fapt ce se răsfrânge şi asupra pneurilor. Şi dacă aceste lucruri nu erau suficiente, suprafaţa asfaltului este denivelată, motiv pentru care este foarte uşor să comiţi o greşeală şi să pierzi timp preţios.

ACUL DE PĂR GRAND HOTEL - CIRCUITUL DE LA MONTE CARLO



Circuitul de la Monte Carlo are un statut aparte în Formula 1, în ciuda şanselor minime de depăşire pe care le prezintă. Şi totuşi, pe lângă tunelul în care se ating viteze foarte mari, circuitul prezintă un ac de păr care a devenit sinonim cu imaginea acestui Mare Premiu datorită unghiurilor din care este filmat. Este vorba despre virajul 6, fără îndoială cel mai lent din F1, acolo unde piloţii concurează cu mai puţin de 50 km/h în prima treaptă a cutiei de viteze. Provocările sunt atât de mari încât direcţia monopostului este serios afectată, motiv pentru care unele echipe introduc modificări specifice la direcţie special pentru această cursă. În plus, chiar dacă se abordeză cu o viteză foarte mică, acul de păr permite efectuarea depăşirilor în special în primul tur, ceea ce uneori conduce la accidente spectaculoase din cauza spaţiului strâmt.

ZIDUL CAMPIONILOR - CIRCUITUL DE LA MONTREAL (CANADA)



Structura şi configuraţia virajului 12 de pe circuitul Gilles Villeneuve este una contradictorie. În ciuda faptului că piloţii concurează pe o linie dreaptă timp de 15 secunde cu viteze de până la 300 km/h înainte de a frâna violent pentru a aborda virajul 12, acesta a fost "ornamentat" cu un zid de beton. Pentru a obţine un timp cât mai bun, piloţii sunt nevoiţi să treacă cu monoposturile la numai câţiva milimetri de acest zid, motiv pentru care accidentele spectaculoase sunt practic inevitabile.

Iar acestea nu sunt suferite numai de piloţii mai puţin experimentaţi, ci şi de cei din elita motorsportului. O demonstrează cursa din sezonul 1999, în care Damon Hill, Michael Schumacher şi Jacques Villeneuve, toţi foşti campioni mondiali, au pierdut controlul monoposturilor la ieşirea din virajul 12 şi s-au izbit violent de zidul de beton.

BECKETTS - CIRCUITUL DE LA SILVERSTONE (MAREA BRITANIE)



Patria sporturilor cu motor nu putea lipsi din clasamentul dedicat celor mai importante viraje din Formula 1. Circuitul de la Silverstone prezintă o serie de viraje interesante, însă cel care iese cel mai mult în evidenţă este Becketts. Aici, piloţii au dificila misiune de a concura la mare viteză fără să apese pedala de frână, însă pe de altă parte sunt nevoiţi să ia piciorul de pe acceleraţie pentru a urma traiectoria ideală. Forţele de tip g nu sunt nici ele de neglijat, întrucât ocazional piloţii sunt nevoiţi să suporte forţe de până la 4g, foarte solicitante pentru gât.

EAU ROUGE - CIRCUITUL DE LA SPA-FRANCORCHAMPS (BELGIA)



Eau Rouge este considerat de piloţi drept cel mai frumos şi spectaculos viraj din calendarul Formulei 1, un motiv suficient de puternic pentru ca circuitul de la Spa-Francorchamps să aibă un loc aparte în inimile acestora, dar şi ale fanilor. Caracteristica definitorie a circuitului este diferenţa mare de nivel: mai întâi, piloţii coboară pe măsură ce viteza creşte, după care urmează o urcare brusca cu pedala de acceleraţie apăsată la maxim. Practic, piloţii abordează "orbeşte" finalul acestui viraj, întrucât nu ştiu ce se află sus în momentul în care ajung pe o scurtă linie dreaptă cu viteză maximă. În prezent, virajul este mai uşor de abordat de piloţi datorită forţei de apăsare aerodinamice a monoposturilor, însă în deceniile precedente acest loc era unul foarte stresant pentru piloţi.

PARABOLICA - CIRCUITUL DE LA MONZA (ITALIA)



Când spui Monza, spui Templul Vitezei, obiectul de mândrie al oricărui italian când vine vorba despre sporturile cu motor. Liniile drepte foarte lungi permit viteze mari, însă acestea concurează pentru statutul de atracţie cu virajul Parabolica. Este vorba despre un viraj de 180 de grade poziţionat chiar înainte de linia dreaptă de start-sosire, iar piloţii depăşesc frecvent aici viteza de 200 km/h. Parcurgerea virajului pe traiectoria ideală este esenţială pentru a obţine maxim de performanţă pe linia dreaptă de start-sosire de 1.3 km, la finalul căreia piloţii frânează brusc înainte de a intra în şicana Rettifilo.

130R - CIRCUITUL DE LA SUZUKA (JAPONIA)



Japonia nu putea lipsi de pe harta celor mai spectaculoase viraje din Formula 1, iar 130R are toate ingredientele pentru a se încadra în această categorie selectă. De fapt, ingredientul principal este viteza, întrucât 130R este unul dintre cele mai rapide viraje din calendar, abordat cu viteze de peste 310 km/h în a şaptea treaptă a cutiei de viteze. Forţă laterală suportată de piloţi atinge 6g, motiv pentru care şi aci vorbim despre un viraj solicitant pentru integritatea fizică a piloţilor. Ca şi în celelalte cazuri, precizia joacă un rol esenţial pentru a obţine un timp cât mai bun pe turul de circuit.

MERGULHO - CIRCUITUL DE LA INTERLAGOS (BRAZILIA)



Circuitul de la Interlagos este caracterizat atât de secţiuni de mare viteză, regăsite în primul sector, cât şi de viraje foarte lente, aşa cum este şi Mergulho. De fapt, acesta face parte din secţiunea cea mai lentă a circuitului, însă pilotajul nu este deloc unul uşor, în primul rând din cauza denivelărilor majore existente în apexul virajului.

CONCLUZII
Se spune că aportul pilotului în obţinerea unui rezultat bun a scăzut dramatic în ultimii ani în favoarea performanţei brute a monopostului. Chiar dacă acest lucru este cel puţin parţial adevărat, Formula 1 continuă să se bazeze pe talentul celor care urcă în cockpit. Iar de cele mai multe ori provocările unor viraje precum cele de mai sus fac diferenţa între bărbaţi şi băieţi, aşa cum le place englezilor să spună.

[mr_wizard]

Vettel a câştigat Marele Premiu al Europei!

Sebastian Vettel a obţinut la Valencia a şasea victorie a sezonului, în timp ce Fernando Alonso şi Mark Webber au complet podiumul.
Circuitul de la Valencia şi-a respectat reputaţia negativă şi nu a oferit spectacolul din primele şapte etape ale sezonului, în condiţiile în care sistemele DRS şi KERS nu au oferit oportunităţi majore de depăşire. În plus, Red Bull, McLaren şi Ferrari au optat pentru o strategie similară cu trei opriri la boxe, ultimul stint fiind rezervat pentru pneurile medium.
Aceste lucruri au contribuit la o cursă lipsită de probleme pentru Sebastian Vettel, care a profitat de pole position-ul obţinut sâmbătă şi a trecut primul linia de sosire fără ca poziţia sa să fie ameninţată real pe parcursul celor 57 de tururi.
Campionul mondial şi-a trecut astfel în cont cea de-a şasea victorie în opt etape şi şi-a sporit considerabil avansul în clasamentul general.
Plecat de pe poziţia a patra a grilei de start, Fernando Alonso şi-a egalat cel mai bun rezultat din acest sezon după ce a obţinut poziţia a doua. Pilotul Scuderiei Ferrari a trecut de Lewis Hamilton la start şi l-a depăşit şi pe Mark Webber la ultima intrare la boxe, după ce iniţial cei doi s-au depăşit alternativ în timpul cursei graţie sistemului DRS. Podiumul a fost completat de Webber, care nu s-a putut apropia de Alonso în ultimul stint al cursei, însă australianul a obţinut cel mai bun rezultat din carieră la Valencia.

La peste 30 de secunde în spatele său, Hamilton a trecut linia de sosire pe locul patru. După ce a pierdut două poziţii la start şi a coborât pe locul cinci, pilotul McLaren a câştigat o poziţie în faţa lui Felipe Massa la prima oprire la boxe, însă în ultima jumătate a cursei nu a fost capabil să ţină pasul cu plutonul fruntaş.
Massa a fost nevoit să se mulţumească doar cu locul cinci la volanul monopostului Ferrari, urmat de Jenson Button şi Nico Rosberg (Mercedes GP). Pilotul echipei McLaren a pierdut două poziţii la start, a revenit pe şase în primele tururi, însă în ultima parte a cursei nu a putut utiliza sistemul KERS. Jaime Alguersuari (Toro Rosso) a terminat pe locul opt şi a câştigat 10 poziţii fata de start datorită unei strategii cu numai două opriri la boxe, în timp ce ultimele puncte puse în joc au fost câştigate de Adrian Sutil (Force India) şi Nick Heidfeld (Renault).
Sauber a ieşit din nou în evidentă pentru gestionarea pneurilor, întrucât Sergio Perez a efectuat o singură oprire la boxe, însă acest lucru nu l-a ajutat să termine în puncte, întrucât mexicanul a încheiat doar pe locul 11.
Michael Schumacher a terminat doar pe locul 17 din cauza unui incident cu Vitaly Petrov la începutul cursei, în urma căruia a fost nevoit să efectueze o oprire suplimentară la boxe pentru a schimba aripa fată.
În mod surprinzător pentru un circuit stradal, Marele Premiu al Europei nu a consemnat niciun abandon, în timp ce Vettel a stabilit cel mai bun timp în cursă după ce a fost cronometrat cu 1:41.852 în turul 53.

Europa - Rezultate cursa:

1. Vettel Red Bull-Renault 1h39:36.169
2. Alonso Ferrari + 10.891
3. Webber Red Bull-Renault + 27.255
4. Hamilton McLaren-Mercedes + 46.190
5. Massa Ferrari + 51.705
6. Button McLaren-Mercedes + 1:00.000
7. Rosberg Mercedes + 1:38.000
8. Alguersuari Toro Rosso-Ferrari + 1 lap
9. Sutil Force India-Mercedes + 1 lap
10. Heidfeld Renault + 1 lap
11. Perez Sauber-Ferrari + 1 lap
12. Barrichello Williams-Cosworth + 1 lap
13. Buemi Toro Rosso-Ferrari + 1 lap
14. Di Resta Force India-Mercedes + 1 lap
15. Petrov Renault + 1 lap
16. Kobayashi Sauber-Ferrari + 1 lap
17. Schumacher Mercedes + 1 lap
18. Maldonado Williams-Cosworth + 1 lap
19. Kovalainen Lotus-Renault + 2 laps
20. Trulli Lotus-Renault + 2 laps
21. Glock Virgin-Cosworth + 2 laps
22. D'Ambrosio Virgin-Cosworth + 2 laps
23. Liuzzi HRT-Cosworth + 3 laps
24. Karthikeyan HRT-Cosworth + 3 laps
Fastest lap: Vettel, 1:41.852

[mr_wizard]

FEATURE: Campionii cu cele mai multe victorii într-un sezon

Sebastian Vettel a obţinut şase victorii în primele opt curse ale sezonului, însă este departe de a ajunge în topul campionilor mondiali cu cel mai mare număr de victorii într-un sezon.
Sebastian Vettel se află la doar al patrulea sezon complet în Formula 1, însă actualul pilot al echipei Red Bull Racing a reuşit deja să doboare o bună parte dintre recordurile cu privire la performanţele majore obţinute de piloţii tineri. Germanul este cel mai tânăr pilot din istoria Formulei 1 care a câştigat puncte, a obţinut un pole position, a câştigat o cursă şi a devenit campion mondial, toate aceste performantge fiind obţinute până la vârsta de 23 de ani.
Anul trecut, Vettel şi-a adjudecat trofeul în ultima cursă a sezonului, însă 2011 pare să fie deja anul său: în primele opt Mari Premii, Vettel a câştigat şase curse şi a plecat de şapte ori din pole position. Aşa cum relevă statistica Formulei 1, pilotul Red Bull Racing este încă departe de recordurile stabilite pentru cel mai mare număr de victorii şi, respectiv, pole position-uri într-un sezon, însă dacă va continua în acest ritm are toate şansele să le doboare.

Automarket vă prezintă în cadrul acestui feature legendele pe care Vettel trebuie să le învingă, precum şi performanţele maxime la care au ajuns acestea pe parcursul unui singur sezon.

CAMPIONII CU CEL MAI MARE NUMĂR DE VICTORII ÎNTR-UN SEZON

Michael Schumacher - 13 victorii în 18 etape în sezonul 2004. Procentaj de reuşită: 72.2%
Inevitabil, atunci când vine vorba de topul piloţilor cu cel mai mare număr de victorii într-un singur sezon, numele care iese cel mai mult în evidenţă este cel al septuplului campion mondial Michael Schumacher.

În 2004, germanul a contabilizat un număr impresionant de 13 victorii în cele 18 etape, dintre care 12 au fost obţinute în primele 13 curse! Printre victoriile sale care au rămas în istorie se numără Marele Premiu al Spaniei, în care a reuşit un Grand Slam (pole position, victorie, victorie după ce ai condus din primul până în ultimul tur şi cel mai rapid tur în cursă) şi Marele Premiu al Statelor Unite, când a trecut linia de sosire alături de numai alţi şapte piloţi din cauza numeroaselor accidente, inclusiv unul major suferit de fratele său Ralf.

În primele 13 etape, singurul adversar capabil să-l învingă a fost Jarno Trulli (Renault) la Monaco, după ce Schumacher a abandonat din cauza unui accident.

Rezumatul sezonului 2004 al Formulei 1:


Michael Schumacher - 11 victorii în 17 etape în sezonul 2002. Procentaj de reuşită: 64.7%
Cu doi ani înainte de cele 13 victorii obţinute în 2004, acelaşi Schumacher reuşea să câştige 11 curse în sezonul 2002 într-o manieră impresionantă. [/b] În celelalte şase etape, germanul a terminat de cinci ori pe locul doi şi o dată pe locul trei, reuşind să termine fiecare cursă pe podium. Aceste performanţe i-au permis să câştige titlul cu o diferenţă record de 67 de puncte faţă de următorul clasat, coechipierul său Rubens Barrichello.

2002 a rămas în istorie şi ca sezonul în care titlul mondial a fost cucerit cel mai devreme: Schumacher a obţinut titlul mondial după Marele Premiu al Franţei, cu şase etape înainte de finalul sezonului.

Nigel Mansell - 9 victorii în 16 etape în sezonul 1992. Procentaj de reuşită: 56.2%

Locul trei în acest top este ocupat la egalitate de Schumacher şi Nigel Mansell cu câte 9 victorii într-un singur sezon. Totuşi, Mansell poate fi considerat adevăratul deţinător al locului trei prin faptul că a obţinut cele 9 victorii într-un sezon 1992 cu 16 curse, în timp ce Schumacher a realizat performante similare în 1995, 2000 şi 2001 în sezoane cu câte 17 etape.

1992 a fost sezonul în care a încetat dominaţia lui Ayrton Senna în Formula 1, după cele trei titluri mondiale cucerite în 1988, 1990 şi 1991, în primul rând ca urmare a monopostului Williams foarte performant. Nigel Mansell a câştigat primele cinci etape ale sezonului, iar seria a fost întreruptă chiar de Senna la Monaco, înainte ca Mansell să obţină alte trei victorii consecutive în Franţa, Marea Britanie şi Germania. În ultimele şase etape, britanicul şi-a trecut în cont o singură victorie, însă aceasta a fost suficientă pentru a-i asigura primul şi ultimul titlu mondial.

Rezumatul sezonului 1992 al Formulei 1:

[youtube]http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=5XRYplwa3zY[/youtube]

Concluzie

Vettel trebuie să câştige încă şapte curse pentru a egala recordulde 13 victorii într-un sezon deţinut de Schumacher. Totuşi, pentru a avea un procentaj superior, germanul trebuie să-şi adjudece însă 15 victorii, corespunzătoare unei eficienţe de 75%.


PILOŢII CU CEL MAI MARE NUMĂR DE POLE POSITION-URI ÎNTR-UN SEZON


Nigel Mansell - 14 pole position-uri în 16 etape în sezonul 1992. Procentaj de reuşită: 87.5%
Chiar dacă trecem la un alt top, trebuie să rămânem alături de Nigel Mansell şi de sezonul 1992, întrucât pilotul echipei Williams a fost practic imbatabil în calificări. În cele 16 etape ale sezonului, britanicul a plecat de nu mai puţin de 14 ori de pe prima poziţie a grilei de start. Singurii care au reuşit să-i opună o firavă rezistenţă au fost Ayrton Senna la Marele Premiu al Canadei (etapa 7) şi Riccardo Patrese la Marele Premiu al Ungariei (etapa 11).

Alan Prost - 13 pole position-uri în 16 etape în sezonul 1993. Procentaj de reuşită: 81.2%



Williams a rămas campioană la pole position-uri şi în sezonul 1993. După retragerea lui Mansell din Formula 1, a venit rândul francezului Alain Prost să domine campionatul şi, implicit, calificările, adjudecându-şi 13 pole position-uri în cele 16 etape. Doar Damon Hill (în Franţa şi Portugalia) şi Ayrton Senna (în Australia) au reuşit sporadic să oprească dominaţia lui Prost. Cel mai interesant aspect este însă ca francezul nu a obţinut nicio victorie în ultimnele şase etape ale sezonului respectiv.

Ayrton Senna - 13 pole position-uri în 16 etape în sezoanele 1988 şi 1989. Procentaj de reuşită: 81.2%



La egalitate perfectă cu Alain Prost în topul pole position-uri dintr-un singur sezon se află regretatul triplu campion mondial Ayrton Senna. Brazilianul a obţinut 13 pole position-uri în sezonul 1988, când singurii care i s-au împotrivit au fost Prost (în Franţa şi Portugalia) şi Gerhard Berger (în Marea Britanie). Un an mai târziu, Senna a repetat performanţa, însă spre deosebire de 1988 nu a reuşit să-şi adjudece titlul mondial, pe care l-a pierdut în faţa lui Alain Prost, cel care a plecat din pole position de numai două ori.

Concluzie

Vettel trebuie să obţină încă şapte pole position-uri pentru a egala recordul lui Mansell de 14 pole position-uri. Totuşi, sezonul 2011 cuprinde 20 de Mari Premii, motiv pentru care germanul ar trebui să obţină alte 11 pole position-uri pentru un procentaj superior de 90%. Vettel este deja privit ca un nou Schumacher prin prisma performanţelor obţinute până în prezent, dar şi datorită monoposturilor Red Bull, însă misiunea de a doborî recordurile pentru cele mai multe victorii şi, respectiv, pole position-uri nu va fi deloc una uşoară.

[mr_wizard]

OFICIAL: Turaţia motoarelor turbo în şase cilindri va fi de 15.000 rpm

FIA a confirmat oficial că turaţia motoarelor turbo în şase cilindri care vor fi introduse în F1 în 2014 va fi de maxim 15.000 rpm. O unitate va avea o durată de viaţă de 4.000 de km.
FIA a publicat joi seară un document care dezvăluie câteva caracteristici importante ale regulamentului tehnic pentru motoarele turbo în şase cilindri de 1.6 litri care vor fi introduse în Formula 1 în sezonul 2014.

Potrivit documentului, turaţia motoarelor va fi de 15.000 de rpm, în creştere cu 3.000 de rpm comparativ cu propunerea iniţială de reducere a turaţiei la numai 12.000 de rpm. Forul mondial susţine că această decizie va permite inclusiv menţinerea unui sunet al motoarelor specific Formulei în ultimii ani.
"Acest parametru a fost updatat de la 12.000 rpm la 15.000 rpm pentru a permite inginerilor mai multă flexibilitate în gestionarea puterii şi a energiei. Totuşi, drept consecinţă a noiii arhitecturi V6 şi a schimbării limitei de rotaţii, motorul va suna diferit, dar va rămâne reprezentativ pentru Formula 1", precizează forul mondial în document.
De asemenea, FIA a dezvăluit că unul dintre obiective constructorilor este ca noile motoare să aibă o durată de viaţa de aproximativ 4.000 km, aproape dublu comparativ cu actualele unităţi V8. De altfel, această decizie vine să confirme indirect intenţiile FIA de a impune utilizarea a cel mult cinci motoare pe sezon pentru un pilot o dată cu schimbarea regulamentului.

În plus, FIA a dezvăluit că cinci constructori intenţionau să realizeze motoare în patru cilindri, conform specificaţiilor anterioare. În condiţiile în care în prezent există doar patru constructori în competiţie, forul mondial sugerează că un alt constructor intenţiona să concureze în F1 din 2013, cel mai probabil fiind vorba despre Audi.

Iată principalele caracteristici ale motoarelor care vor fi utilizate în F1 din sezonul 2014:
- şase cilindri, capacitate 1.6 litri;

- turaţie maximă 15.000 rpm; injecţie directă de până la 500 bari;

- o singură turbină;

- control pentru curgerea combustibilului;

- sistem KERS de 120 kW pe puntea spate;

- evacuarea sistemului KERS este legată de turbină.